Fotbalul e o religie, iar Dumnezeu e fotbalist

Una dintre echipele ce luptă în acest sezon pentru titlu, Poli Timişoara, a reuşit ieri doar un egal cu Inter Curtea de Argeş, deşi a jucat acasă. Eu aveam impresia că trebuie să joci prost ca să nu baţi acasă unii care au obiectiv salvarea de la retrogradare. Asta până am citit un interviu cu Mansour, care îl acuză în termeni duri pe Dumnezeu pentru egal.

„Era un meci pe care trebuia să-l câştigăm, dar Dumnezeu aşa a vrut.”

„Nu a intrat mingea în poartă, asta e. Ce să facem? Dacă Dumnezeu a zis că nu intră, nu intră!”

Dacă Mansour are impresia că Dumnezeu e fotbalist şi joacă la Poli Timişoara, probabil acum cea mai mare dorinţă a lui este ca Dumnezeu să fie lăsat în afara lotului pentru următoarele meciuri ale Timişoarei.

Atacantul exagerează totuşi, motivele egalului fiind mult mai multe: astrele n-au fost aliniate corect în timpul partidei, iarba de pe teren avea câţiva centimetri în plus, suporterii a venit nepregătiţi şi în număr prea mic la stadion, iar fostele glorii ale Timişoarei au îmbătrânit şi nu au putut juca ieri.