Avantajul unui fizician faţă de spioni

Reginald Victor Jones a fost un fizician britanic angajat de serviciile secrete pentru o slujbă prea puţin apreciată: trebuia să analizeze informaţiile tehnice venite din Germania nazistă. Spionii britanici erau capabili de foarte multe vitejii, însă nu prea înţelegeau foarte bine unele din informaţiile culese, mai ales pe cele din laboratoarele de cercetare. Aşa că tânărului doctor în fizică R. V. Jones i-a fost pusă la dispoziţie o încăpere în care se găseau un birou, un telefon şi o hartă a Europei.

Pe masa dr. Jones ajungeau majoritatea rapoartelor pe care nu le înţelegea nimeni sau care erau considerate mult prea plictisitoare. Iar dr. Jones a fost capabil din biroul său puţin mobilat să descopere tot felul de chestii interesante doar din frânturi de informaţii. În vreme ce toţi generalii englezi erau convinşi că naziştii nu aveau radare, Jones a putut dovedi că germanii aveau de fapt radare. Mai mult radarele germane erau extrem de precise şi spre deosebire de cele britanice puteau localiza cu maximă precizie un singur avion, însă nu erau coordonate pentru valuri masive de atac. Tot dr. Jones a descoperit că naziştii aveau de gând să bombardeze Londra navigând de-a lungul unor unde (pe care le-a bruiat silindu-i pe nemţi să-şi arunce bombele în câmp); a descoperit rachetele V-1 şi V-2 încă din faza de concepţie şi testare, alături de multe altele.

Cu timpul, generalii englezi au început să creadă că dr. Jones beneficia de o sursă ultrasecretă de informaţii care îi facilitau scrierea rapoartelor sale ce anticipau evenimentele cu câte şase luni. Aşa că au început să-i trimită pe cap tot felul de „colaboratori”, chipurile să-l ajute, dar care de fapt trebuiau să-l spioneze. Toţi aceştia deveneau pe rând buni prieteni cu dr. Jones şi îi luau apărarea. Întrebat de generalul care-l trimisese să afle sursa informaţiilor ultrasecrete, unul din aceşti spioni a răspuns „Bănuiesc că dr. Jones gândeşte!”