Aventurile unor străini rătăciţi prin România

Căpitanul britanic de marină Charles Colville Frankland umbla prin 1827 pe lângă Lugoj. Nu mai contează ce căuta el pe-acolo, ceea ce ne interesează este că i s-a împotmolit trăsura într-un râu şi nu mai putea s-o scoată de-acolo, oricât s-a opintit împreună cu vizitiul şi însoţitorii săi.

Eforturile scremute ale englezilor erau admirate cu curiozitate de doi ţigani ce fumau paşnic pe malul râului. Solicitaţi să pună umărul la împins trăsura, ţiganii au refuzat politicos: nu doreau să se ude la picioare. Până la urmă englezii au fost scoşi din belea de un convoi de căruţe ale unor saşi.
* * *
Neamţul Ernst Christoph Döbel a ajuns la Galaţi după mai multe aventuri (a întâlnit nişte ciobani care au vrut să-i fure şi nasturii la surtuc). În minunatul oraş de pe malul Dunării, neamţul nostru a văzut una nemaivăzută: un ţigan cu o pălărie de care erau fixate două coarne mari de berbec. Mândru că începea să cunoască locurile, neamţul a întrebat dacă pălăria aia nu era cumva o pedeapsă pentru că ţiganul a furat ceva. Pe-aproape, i s-a răspuns: pălăria cu coarne de berbec însemna că ţiganul obişnuia să fure, iar stăpânul său nu avea de gând să-i despăgubească pe păgubiţi. Doar fuseseră avertizaţi cine se apropia de ei.