Cum au sfârşit-o conducătorii români vascularizaţi la genitale

Decebal şi-a tăiat gâtul, dar el nu era român. Adică s-a spintecat cu dibăcie, nu şi-a făcut o zgârietură la guşă, pretext de fular vara.

Ciobănaşul moldovean a compus o baladă populară pentru studiul gimnazial, după care a pus mâna pe ciomag şi i-a sleit cu bătaia pe nevolnicii veniţi la furăciune. Balada din manual nu are final tocmai ca să nu semene cu ştirile din Vaslui, dar nici un om întreg la cap şi cu ceva experienţă nu poate crede că un moldovean stă să mănânce bătaie.

Ştefan cel Mare îşi ardea rana de la picior cu fierul roşu, gest imitat de Rambo. Nu ştim ce le-a zis Vlad Ţepeş boierilor trădători în momentul morţii, cel mai probabil i-a înjurat. Mihai Viteazul i-a invitat pe asasini la un pahar de zaibăr în cortul lui. Pe Alexandru Ioan Cuza l-au găsit în pat cu amanta şi cu două revolvere pe noptieră. Ion Antonescu le-a spus conspiratorilor că-i va spânzura, când a văzut totuşi că dorinţa i se amână pe termen nedefinit a pus mâna şi a scris un eroic testament politic. Nicolae Ceauşescu a murit cântând „Internaţionala”, Elena Ceauşescu, mai practică, i-a înjurat olteneşte pe soldaţii din pluton „ ‘re-aţi ai dreacu cu capetele voastre …”