Cum era să înceapă războiul româno-bulgar din cauza unui câine

În iulie 1914 era foarte cald şi toată lumea era foarte agitată. Tocmai ce fusese asasinat arhiducele Franz Ferdinand la Sarajevo şi toată lumea se pregătea de război.

Ultimatumurile şi telegramele diplomatice curgeau gârlă între capitale, marile armate europene se pregăteau de luptă. Dar nici România şi Bulgaria nu se lăsau mai prejos. Întâmplările eroice de mai jos au fost descrise cu patos în presa vremii, ziarele le-au dedicat ample ediţii speciale şi mai marii ţării s-au reunit pentru a analiza dacă nu era cazul să fie invadată Bulgaria. Dar să vedem faptele.

Undeva la mama dracului în Cadrilater, un grănicer bulgar a împuşcat câinele grănicerilor români. Posturile de graniţă erau faţă-n faţă, despărţite de o fâşie de pământ. După ce s-au înjurat copios, bravii oşteni ai celor două ţări s-au retras la umbră. Criminalul bulgar care ucisese câinele nu s-a simţit satisfăcut şi a deschis focul asupra pichetului românesc, spărgând mai multe geamuri. În acest moment grănicerii români au decis că aşa nu se mai poate şi au pus mâna pe arme. I-au omorât pe toţi cei cinci grăniceri bulgari. Scandalul diplomatic româno-bulgar care a urmat a fost acoperit de Primul Război Mondial, însă a rămas un mister al istoriei – ce i-a enervat mai mult pe grănicerii români: uciderea câinelui sau spargerea geamurilor?