Cum rezolvau voievozii problemele cu boierii şi cărturarii

Boierii au avut
dintotdeauna părerile lor, care de cele mai multe ori nu coincideau
cu părerile voievodului. Însă sistemul politic al românilor
medievalii avea câtea particularităţi. În primul rând erau
foarte puţine legi scrise, în al doilea rând orice fel de lege
putea fi încălcată de voievod, care fiind unsul lui Dumnezeu pe
pământ putea să modifice legile şi să facă unele noi, în
funcţie de situaţia de moment. Tot în funcţie de situaţia de
moment, voivodul putea să măcelărească oricâţi boieri poftea
inimioara lui. Însă nici voievodului nu-i era aşa uşor: ajungea
în funcţie ales de boieri şi aceiaşi boieri îl puteau da jos de
pe tron, tradiţia cerând ca voievodul să fie trădat, otrăvit sau
pur şi simplu căsăpit cu săbiile în timpul somnului. Un sistem
politic simplu, dar care genera foarte multe complicaţii.

În astfel de situaţii
nu e de mirare că singurul prieten al voievodului de multe ori era
călăul. Voievodul Moldovei Ştefan Tomşa avea de exemplu un călău
ţigan căruia îi plăcea foarte mult să taie boieri. De câte ori
se reunea divanul ţării cu marii boieri, ţiganul călău striga
către voievod: „Doamne, s-au îngrăşat berbecii, buni sunt de
înjunghiat?” Gluma asta nu-l plictisea pe Ştefan Tomşa
niciodată, iar ţiganul era răsplătit pentru simţul umorului.
Doar boierii nu erau foarte încântaţi. Însă şi voievodul avea
simţul umorului. La o căsăpire de boieri trebuia tăiat un logofăt
priceput în ale scrisului. Boierii s-au rugat de voievod să-l
ierte, că e bun cărturar, la care Ştefan Tomşa a replicat că
„mai cărturar decât dracul nu e nimeni” şi l-a decapitat pe
bietul diac.