De ce românii nu sunt nemţi

Anul trecut a apărut un film prost, făcut în Europa, care a ratat o poveste excelentă. „Age of Uprising. The Legend of Michael Kohlhaas” îi spune filmului care ne prezintă în tradiţia cocoşată de simbolism a cinematografiei franceze aventurile de pe la 1500 ale unui neamţ nedreptăţit de un senior feudal. Geambaş de cai, Michael Kohlhaas este silit să lase doi cai la o vamă a unui baron. Când se întoarce de la târg îşi găseşte căişorii plini de răni. De nervi pune mâna pe sabie şi îi căsăpeşte pe servitorii baronului, apoi o pune de o răscoală generală. Nici nu voia mare lucru: doar să-i fie înapoiaţi caii în starea în care îi lăsase în grajdurile baronului. Până la urmă se face dreptate şi Kohlhaas îşi primeşte caii primeniţi şi ţesălaţi, după care este decapitat pentru crimele comise. O tâmpenie.

Tot pe la 1500 se petrecea un caz asemănător pe valea Oltului. Pârcălabul sibian de la Tălmaciu i-a confiscat românului Călin doi cai, o sabie şi 30 de denari. Călin n-a avut timp şi chef de o rebeliune, s-a dus să se plângă voievodului Radu cel Mare, care voievod le-a scris sibienilor să-i înapoieze românului bunurile confiscate, în caz contrar urmând să obţină despăgubirea pe seama negustorilor sibieni ce hălăduiau prin Ţara Românească. Bine, de multe ori negustorii sibieni erau uşuraţi de bani cu anticipaţie, tocmai în ideea că s-ar putea ca cine ştie ce român să fie nedreptăţit la trecerea graniţei.