Diferenţa dintre soldatul francez şi soldatul sovietic

Deşi se predau nemţilor în număr foarte mare în Al Doilea Război Mondial, soldaţii francezi erau cuminţi şi nu făceau probleme. Bine, nici în timpul luptelor propriu-zise nu le făceau mari probleme nemţilor, doar nu erau să se omoare reciproc, un război nu trebuie transformat în măcel cu una – cu două.

Generalul neamţ Maximilian Siry le-a explicat pe larg britanicilor după război cum se descurca cu soldaţii francezi: „Treaba mergea destul de bine în Franţa, deoarece francezul este atât de degenerat, încât dacă îi spui: «Trebuie să te prezinţi la punctul de adunare al prizonierilor din spatele frontului» bietul idiot chiar se duce acolo unde îi spui să meargă”. Oameni civilizaţi francezii, din moment ce un neamţ le spunea că sunt prizonieri înţelegeau de vorbă bună şi mergeau pe jos kilometri întregi să fie luaţi în primire şi băgaţi în lagăr, nici nu le-ar fi trecut prin cap să evadeze câtă vreme hălăduiau nesupravegheaţi pe câmpiile patriei, necum să pună mâna pe vreo armă şi să continue lupta.

Situaţia era cu totul alta în cazul brutelor de soldaţi sovietici. Cea mai mare problemă era reprezentată de faptul că soldaţii sovietici chiar ucideau soldaţi nemţi. Şi o mai făceau şi cu stil: se camuflau perfect şi îi lăsau pe nemţi să-i depăşească, iar apoi îi împuşcau în spate, lunetiştii sovietici căsăpeau ofiţeri pe capete, iar răniţii preferau să se prefacă morţi şi să detoneze o grenadă, sărind în aer cu neamţul care se apropia prea mult. În plus, ocupaţia favorită a soldaţilor sovietici luaţi prizonieri era să se transforme în partizani la prima ocazie.

Era clar că sovieticii nu erau la fel de civilizaţi ca francezii. De aceea generalul Maximilian Siry a venit cu o propunere revoluţionară: „În Rusia era o distanţă de 50-80 kilometri între linia frontului şi formaţiile din spate. Nici un rus nu voia să meargă până acolo. Aşa că am spus: nu merge, trebuie să le rupem câte un picior sau câte o mână, astfel încât să nu poată lupta până când îi putem aduna pe toţi. Toată lumea s-a supărat pe mine când am propus să le zdrobim picioarele prizonierilor cu o bâtă!”. Propunerea nu a fost pusă în aplicare şi ulterior generalul Siry şi-a cerut scuze, nu ştia că e crimă de război dacă le rupi picioarele prizonierilor.