Femei fatale (VIII)

„Omorâți-le pe toate, Diavolul va ști care sunt cele fatale!” (Abatele de Coayenne, 1209, cruciada împotriva albigenților)

Vrăjitoarele
Învățații Bisericii susțineau că, pe întuneric, toate femeile sunt la fel, dar că, în lumină scăzută, ele devin fatale, precum Greta Garbo. În Evul Mediu, iluminatul public fiind deficitar, orice amărâtă de vrăjitoare cu mătura mai mulată avea șansa să fie luată drept femeie fatală.

Vrăjitoarele aveau obiceiuri scandaloase. Cu ajutorul magiei alba-neagra, acestea transformau aurul fraierilor în farduri, mănuși până la cot și cai-putere pentru țapii din dotare. Apoi se filmau călărind măturile și strigând: „Uitați, fraierelor, putem și fără mâini!”. Pe youtube, vizionările ajunseseră să rivalizeze cu tutorialele pentru desfacerea centurilor de castitate cu WinZip 9.0.

Popularitatea le-a adus contracte la reality-show-uri ca „Vrăjitoare pentru fiul meu” și „Vrăjitoare la apă”, în timp ce emisiunea „Burlacul” și-a schimbat denumirea în „Burlacul vrăjitor”. Cum era și de așteptat, Inchiziția a luat poziție, scoțând la iveală celebrul Malleus maleficarum („Ciocanul vrăjitoarelor”), care, din cauza denumirii, era difuzat după miezul nopții.

Procesele împotriva vrăjitoarelor începeau cu celebra trecere picior peste picior à la Sharon Stone, pentru ca judecătorii Hänsel și Gretel să poată vedea urmele de mătură, sau, după caz, de mături. Urma o serie de torturi.

Dintre ele, demne de menționat sunt complicatele probleme de geometrie a cercului magic precum: dacă o coardă e paralelă cu diametrul, de ce nu poate determina lungimea? Sau, altele, absolut epuizante: câte pentagrame sunt într-un kilogram? Cea mai grea problemă era, însă: dacă o vrăjitoare normală are dimensiunile 90-60-90, care vor fi acestea în comparație cu cele ale Fecioarei de fier?

Revoltate, vrăjitoarele cereau să fie supuse la probe fizice. Printre acestea, cea mai cunoscută era „puțul și pendulul”, despre care chiar și inchizitorii recunoșteau că sună mai bine la feminin. Fiindcă și pe atunci, poporul era curios, erau scoase boxele în piață, să audă toată lumea desfășurarea procesului.

Cel mai emoționant moment era însă cel în care sărmanii oameni adunau care cum putea vreascuri pentru party-ul de final.

Pentru distracția de pe ruguri, vrăjitoarele făceau comandă specială de portțigarete foarte lungi, să-și poată aprinde țigara de la vecina.