Femei fatale (XVII) – Madame de Montespan

„Când Ludovic al XIV-lea a rostit faimoasele cuvinte «Statul sunt eu», o binecunoscută femeie fatală de la curte a adăugat imediat: «Ludovic al XIV-lea sunt eu. Prin urmare…»” (Voltajaire, memorialist francez, sec. XVII-XVIII)

Madame de Montespan (1640-1707)
Frumoasa Françoise Athénaïs, viitoarea marchiză de Montespan și viitoarea amantă oficială a lui Ludovic XIV, făcea parte din grupul așa-numitelor „prețioase”, ceea ce înseamnă că era și o femeie cultivată. Ea era familiarizată cu teoria coardelor, relația conjugală de incertitudine, purta numai inele borromeene și-și achiziționase o bandă moebius pentru alergat. În discuțiile cu filozofii, cădea de acord numai la argumentele laposteriori.

Contemporanii susțin că marchiza avea și bun gust. O dovadă ar fi lupta înverșunată cu piticii de grădină de la Versailles, pe care voia să-i înlocuiască cu sculpturi inspirate din istorie. Micile răutăți însă nu s-au lăsat, astfel că Traian s-a văzut obligat să-și țină lupoaica în brațe ca să nu fie linșată de comandourile acestora.     Ludovic i-a făcut curte destul de mult timp, ceea ce explică dimensiunile Versailles-ului. Pe atunci, suveranul era căsătorit cu Maria Tereza, de care nu se putea apropia de când citise în Cannescannes despre pasiunea pentru cai a uneia cu nume identic. „Dacă e vorba de a mea?”, se frământa monarhul în timp ce trăgea cu ochiul pe cheatingpalacewives.com.

Foarte cochet, Ludovic începuse să fie nemulțumit de propria-i siluetă. Diplomată, marchiza i-a explicat că s-a descoperit, la bărbați, echivalentul vestitei „frumuseți interioare” a femeilor, denumit „abdomenul plat interior” (sau, la o anumită etnie, „burta interioară”).

Se știe că marele La Fontaine i-a dedicat celebrei curtezane a doua culegere de Fabule. Mai puțin cunoscut e faptul că, la cererea marchizei, fabulistul a schimbat „brânza camembert”, din povestioara cu vulpea și corbul, în „cașcaval”, ca să fie limpede pentru tot poporul despre ce e vorba cu adevărat.

Se spune că, pentru a fi sigură că Louis va fi doar al ei, madame de Montespan a apelat la magie neagră, administrându-i acestuia chestii gen praf din oase de nou-născut sacrificat pe lună plină. În timpul procesului așa-numitei „afaceri a otrăvurilor”, îngrijorați de un posibil cataclism cosmic, parizienii au protestat cu mic, cu mare, strigând lozinci precum „Uniți, salvăm Regele-Soare” și „Galaxia nu-i locală când otrava-i națională”. Unii, mai răi, au poreclit-o pe ilustra amantă „Montespan de Fouradan”.