Fratele lui Vlad Ţepeş, un sensibil

Toată lumea ştie de Vlad Ţepeş zis şi Dracula, însă nimeni nu prea vorbeşte despre fratele său mai mare, Mircea, un tip sensibil care îşi iubea foarte mult tatăl, pe Vlad Dracul cel bătrân.

Mircea Dracul şi-a dovedit dragostea filială în vara anului 1445 când alături de cavalerul burgund Wallerand de Wavrin a străbătut Dunărea de la Brăila la Vidin, jefuind şi incendiind satele şi oraşele turceşti de pe malul drept al fluviului. La Turtucaia, soldaţii români ai lui Mircea Dracul au reuşit performanţa să se încaiere cu aliaţii lor burgunzi în urma unor mici neînţelegeri referitoare la împărţirea prăzii. Cum exista promisiunea unor jafuri ulterioare, Mircea Dracul a păstrat prietenia cu burgundul.

Ajunşi la Giurgiu, voievodul Vlad Dracul a reuşit performanţa să strice singura bombardă care ar fi putut dărâma zidurile cetăţii, aşa că s-a recurs la mai vechea soluţie a incendierii cetăţii. Turcii au anunţat că se predau şi i-au rugat pe comandanţii oştilor creştine să jure că le garantează libera trecere. Vlad Dracul şi Wallerand de Wavrin au jurat şi turcii se pregăteau să se retragă. În acest moment, Mircea Dracul s-a prezentat în cortul lui de Wavrin şi l-a anunţat că are de gând să-i căsăpească pe toţi turcii, cărora le pregătise o ambuscadă pe drumul de retragere. În faţa indignării cavalerului occidental care nu înţelegea cum poate fi încălcat un jurământ, Mircea Dracul a oferit o serie de explicaţii irefutabile: el personal nu jurase nimic şi în al doilea rând, comandantul turc al Giurgiului îi trăsese o ţeapă tatălui său mai demult, iar tatăl său nu putea trăi cu gândul că cel care îl înşelase scăpa cu viaţă. Din prea multă dragoste faţă de tatăl său, Mircea Dracul i-a căsăpit pe toţi turcii din Giurgiu şi le-a înşirat cadavrele pe malul Dunării, chestie care avea să-i enerveze foarte tare pe turcii din oastea care venea pe urmele creştinilor.

Din păcate nu cunoaştem foarte multe detalii despre cum s-a comportat Mircea Dracul la el acasă, deşi putem ghici că nu era foarte iubit. Asta rezultă din faptul că în 1447 orăşenii din Târgovişte l-au prins pe tânărul prinţ, i-au scos ochii şi l-au îngropat de viu – o dovadă limpede a faptului că aveau nişte datorii mai vechi de plătit.