Fundamentele creştinării ruşilor: băutura, veselia şi un jaf reuşit

Nu se ştie din ce pricină, cneazul Vladimir al ruşilor s-a plictisit la un moment dat de credinţa sa păgână, deşi îi asigura toate avantajele: sute de neveste, sacrificii umane, destrăbălări de tot felul. Cert este că au venit la el bulgarii mahomedani şi l-au îndemnat să treacă la Islam.

Precaut, Vladimir s-a interesat asupra condiţiilor din fişa postului de mahomedan şi a aflat că trebuie să renunţe la prepuţ, carne de porc şi alcool în schimbul războiului sfânt pe lumea asta şi a 70 de fecioare pe lumea cealaltă. Deşi perspectiva unui desfrâu sancţionat religios era surâzătoare iar războiul sfânt permanent se anunţa profitabil, totuşi renunţarea la prepuţ, carne de porc şi alcool erau dezavantaje majore, iar Vladimir a dat un răspuns înţelept: „Pentru ruşi băutura este o plăcere, fără ea nu putem fi!”

Următorii care l-au îmbiat la dreapta credinţă pe înţeleptul Vladimir au fost evreii. Aici chestiunea s-a tranşat repede, dezavantajele ieşind foarte repede la iveală: renunţare la prepuţ, carne de porc şi alcool contra protecţiei adevăratului Dumnezeu (lipseau din ecuaţie războiul sfânt şi cele 70 de fecioare din rai). Viclean din fire, Vladimir i-a întrebat pe evrei care este ţara lor şi aflând că au fost alungaţi din Ierusalim i-a alungat şi el de la curtea lui mârâind printre dinţi că n-are nevoie de credinţa lor ca să-şi piardă şi el ţara.

Cu papistaşii nemţi a fost şi mai simplu: aceştia l-au plictisit foarte tare pe Vladimir cu obligaţia ţinerii posturilor, iar cneazul le-a răspuns că părinţii lui nu obişnuiau să postească şi nici el nu are de gând să înceapă. Ortodocşii în schimb au trimis un grec bun de gură care l-a scârbit pe Vladimir spunându-i că muierile mahomedanilor „gustă murdăria împreunării bărbatului cu femeia!” – ceea ce a eliminat imediat atracţia celor 70 de fecioare din raiul mahomedan. După care grecul l-a ameţit şi mai tare de cap pe Vladimir cu vorbe meşteşugite, probabil la o beţie prelungită, iar la sfârşit i-a arătat o icoană cu unii trişti care mergeau în iad şi unii veseli care mergeau în rai. Vladimir s-a decis că ar vrea în rai, dar tot nu a fost convins să treacă la ortodoxie, aşa că a trimis nişte boieri de-ai săi să verifice cum stă treaba prin oraşele tuturor credinţelor.

În moscheea mahomedană boierii au văzut cum credincioşii stăteau descălţaţi, şi nu doar au văzut, au şi mirosit pentru că i-au spus lui Vladimir că în moschee „nu e nici o veselie, ci tristeţe şi un miros de nesuferit, religia lor nu e bună”. La nemţi nu au văzut nimic frumos, în schimb la grecii din Constantinopol le plăcuseră slujba şi cântările bisericeşti. Însă nici acestea nu au fost de-ajuns să-l convingă pe cneaz.

Abia peste un an, la asediul cetăţii bizantine Herson, a văzut Vladimir o minune cerească practică. Pentru că nu reuşea cu nici un chip să cucerească cetatea, Vladimir a promis că se va boteza dacă va avea parte de un jaf reuşit – ceea ce s-a şi întâmplat după ce a descoperit şi tăiat conductele care alimentau oraşul cu apă.