În vremurile bune prostituţia din Bucureşti era organizată de poliţie

Regele Carol al II-lea le dădea mari bătăi de cap securiştilor din vremea lui pentru că avea prostul obicei să agaţe traseiste. Se furişa noaptea din palat cu maşina, mergea pe strada Brezoianu şi alegea de pe trotuarele pline: fetele aflaseră că exista posibilitatea să le pice o pleaşcă regală şi se adunau grămadă în zona frecventată de Majestatea Sa.

Iar acestea nu sunt bârfe din epocă, secretarul de stat de la Interne Armand Călinescu era ţinut la curent de serviciile secrete cu escapadele regale. Multe din prostituatele vremii erau florărese şi a doua zi obişnuiau să strige pe la Universitate şi pe bulevardele bucureştene „Ia de la mine că aseară am fost cu Majestatea Sa!”.

Lucrurile ameninţau să scape de sub control, iar băieţii de la ochiul şi timpanul nu îndrăzneau să se amestece. Până când a intervenit însuşi prefectul Poliţiei Capitalei, Gavrilă Marinescu, bărbat curajos decorat în Primul Război Mondial, care preferase statutul de erou în schimbul celui de bandit cu legea în mână. În calitatea sa de şef al poliţiei bucureştene, Gavrilă Marinescu aplica o metodă modernă, numită azi „ţinerea fenomenului sub control”. Cum descoperea un tripou sau un bordel ilegal trimitea poliţiştii să-l devasteze. Apoi avea o discuţie de taină cu interlopul întreprinzător, discuţie în urma căreia un anumit procent din afacere se îndrepta spre buzunarele lui Marinescu. La un moment dat afacerea s-a extins, nu mai trebuia să fii interlop întreprinzător ca să te calce gealaţii lui Marinescu, era de ajuns să fii simplu întreprinzător şi trebuia să cotizezi.

Gavrilă Marinescu a fost cel care a avut priceperea şi fineţea să organizeze curvele din Bucureşti în beneficiul regelui Carol al II-lea. Fostul ministru de Interne Constantin Argetoianu îşi amintea aşa: “Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat şi după o şedinţă mai scurtă sau mai lungă, îi da drumul cu un bilet de 500 sau 1.000 de lei. La ieşirea din Palat, paţachina era ridicată de agenţii Poliţiei şi dusă la Gavrilă Marinescu care îi mai da 5000 lei şi o ameninţa cu moartea dacă spune ceva. Cu timpul, Gavrilă organizase şi acest serviciu, înlăturând din drumul regelui libera concurenţă şi presărând străzile din jurul Palatului cu clientele lui. Prin discreţia şi dibăcia cu care îndeplinea acest serviciu, Gavrilă Marinescu şi-a asigurat încrederea Regelui şi permanenţa la Prefectura Poliţiei, cu toate abuzurile pe care le-a săvârşit”.