Infama istorie a romantismului (I) – Times Old Roman

Istoricii cad de acord asupra faptului că trebuie să cunoaştem greşelile trecutului. Spre deosebire de chestiile bune, greşelile au tendinţa să reapară. Ele trebuie depistate şi eradicate înainte să fie prea târziu. Astfel, se poate opri o barbarie precum arderea pe rug a unui Giordano Bruno prin aplicarea injecţiei letale şi se poate preveni reapariţia tunsorii tip cocoş prin înfiinţarea unor lagăre de pionieri. De preferat la Auschwitz.

Una dintre cele mai flagrante greşeli ale istoriei a fost romantismul istoric. De curând, el şi-a făcut mea culpa în mod public pentru faptul că o apucase pe căi greşite. A recunoscut, aşa cum era şi firesc, ceea ce orice pitzi educată şi cu un vocabular upgradat la 30-35 de cuvinte ştie în mod a priori. Că adevăratul romantism înseamnă: petale de trandafiri presărate pe pat, cină cu lumânări şi Julio Iglesias în surdină, vizionarea apusului la mare, ţinutul de mână în parc la –10 grade, mângâieri tandre (adică: nu în zonele în care tind mitocanii să pună mâna de obicei).

Cuvântul „romantic” este una dintre cele mai eficiente vocabule într-o relaţie. În cazuri neplăcute, poate avea, pentru moment, un efect paralizant asupra subiectului recalcitrant, ca apoi să devină unul stimulator. Este folosit cu succes în situaţii precum: 1. El încearcă să treacă la acţiune de la a doua întâlnire. 2. El consideră că s-a achitat de obligaţii plătind ochelarii-libelulă pe care ea şi i-a dorit atunci, în mall. 3. El trece peste postludiu şi deschide televizorul, că încep preliminariile.

Cu toţii ştim din teoriile NLP că nu e bine să foloseşti „nu”-ul. Deci, în loc să glăsuiască scârbită: „nu fi ţară”, fata va gânguri: „fii şi tu romantic, dragă”.

„Romantic” are o forţă civilizatorie ce nu trebuie subestimată. Prin simpla lui pronunţare la momentul potrivit, poate transforma un broscoi antipatic într-un prinţ fermecător. Dacă nu, acesta rămâne o brută demnă de dispreţ. 

Romanticii nu erau deloc romantici!
Până nu demult, „romantic” era un termen folosit în mod abuziv mai mult de bărbaţi, într-un sens trunchiat. Mai jos, vom schiţa trăsăturile generale ale abominabilului romantism din perioada în care femeile nu aveau dreptul să voteze, urmând ca în postările ulterioare să schiţăm istoria infamiei unei epoci care s-a numit, în mod aberant, „romantică”.

Romanticii de acum două secole credeau că „romantism” provine de la „roman”, un fel de telenovelă transcrisă pe hârtie, cu poze puţine sau deloc. Partea proastă era că romanticii pe atunci nu citeau Sandra Brown şi Danielle Steel, deci habar n-aveau ce-i ăla romantism adevărat.

Romanticii iubeau foarte mult femeia, doar că nu puteau să-i pregătească cina romantică, fiindcă aveau nevoie de lumânări ca s-o caute printre ruine. Ei nu se uitau la corpul femeii, ci la sufletul ei. Şi-ar fi dat şi viaţa pentru acesta. Din păcate, ei îşi pierdeau toată viaţa încercând să-l localizeze exact. 

Romanticii erau nişte fricoşi fără pereche şi asta le plăcea grozav. Cum tuna un pic afară, ei se ascundeau sub masă şi se gândeau la măreţia naturii, şoptind: „Ce sublim!” Dacă natura întârzia să se dezlănţuie, atunci făceau comandă pe amazon să le trimită nişte strigoi. Când se întâlneau doi romantici, ei se salutau unul pe celălalt: „Hai bau!”

Romanticii erau cam duşi cu pluta şi uneori aveau impresia că logodnica/ soţia de lângă ei e rodul imaginaţiei lor, aşa cum era lumea întreagă, de altfel. Uneori li se părea ciudat că gagica nu dispărea când nu se mai gândeau la ea. Ca să fie siguri că nu e o păcăleală totul, se tăiau cu lama. Asta le garanta faptul că măcar ei existau. Sau, mă rog, că nu erau întregi la minte, ceea ce li se părea o chestie pozitivă.

Dacă n-aveau o boală incurabilă, romanticii se considerau neîmpliniţi. La loc de cinste erau TBC-ul, sifilisul, ftizia şi schizofrenia. Primele erau la alegere, ultima era obligatorie. Un romantic fără boală era ca barca fără vâsle.

Romanticii mergeau la sală doar dacă aceasta era o ruină gotică acoperită cu muşchi. Total nerealişti, ei îşi închipuiau că acolo vor da peste zâne. Habar n-aveau că zânele erau de mult exportate în haremurile din 1001 de nopţi.