Însemnări vesele pe ceasloave bisericeşti

Toţi elevii din vechime au desenat mustăţi şi urechi de măgar portretului lui Ceauşescu de prin manuale, obrăznicie trecută cu vederea „Nu ştiu tovarăşa, aşa am primit-o!”.

Doar că mâzgălitul cărţilor e boală veche printre români, cu sute de ani în urmă popii şi călugării mai scrijeleau pe sfintele ceasloave chestiuni ce aveau prea puţină legătură cu rugăciunile. Câteva exemple:

Pe o evanghelie de la mănăstirea Secu din Moldova, unul din proprietari a simţit nevoia să noteze pe la 1600: „Toader Şchiopul din Pătruşeni, Zelinco şi Ieremia din Pătruşeni au furat şase iepe şi le-au cumpărat pe cinci taleri Vasile al Doadei din Văratec şi ginerele său Lamba”. Naiba ştie, cel care a scris asta probabil nu şi-a primit partea. Pe la 1700 un elev silitor se lăuda: „Adecă eu Mirăuţă Hraneşu am învăţat tot Tretiivanghelul la Ghervasie ermonah”. Şi elevii din ziua de azi nu sunt în stare să înveţe o poezie pentru serbare.

Pe un ceaslov cu „Faptele apostolilor” de la 1528, un călugăr mai supărat pe ierarhia bisericească a scris cu năduf în 1760 „Să să ştie de când s-au prostit mitropolitul Iacob şi au dat cârjă preasfinţitului mitropolit Gavriil”. De observat că deşi Gavriil era considerat nevrednic, totuşi rămânea preasfinţit.

Pe un tipic de prin 1500, un vânător plin de patimă nota supărat, dar cu precizie maximă: „Ăstimp au ninsu fevruarie 11 zile anul 1625 şi n-au făcutu iepurii nici o urmă”. Probabil a scris seara, molfăind furios mămăligă cu ceapă în loc de friptură de iepure.