Istoria perversiunii (X) – necrofilie fatală

Capitolul trecut a fost dur, dar următorul va întrece orice măsură. Mă refer la cel din numărul viitor. Până atunci, să ne destindem un pic cu poveşti cu regine şi prinţese fatale. Şi cu precizări suplimentare privitor la natura obiectului studiat.

Necrofilia ne încearcă pe toţi
Un grad anume de necrofilie, trebuie să recunoaştem, e normal. Să ne gândim câţi elevi îi fac şi-i dreg lui Pitagora sau lui Berzelius – un cap pătrat cu nume de fată şi un cretin de suedez, care s-a semnat pe o halbă de bere şi i-a zis „pahar”. Sau câţi studenţi în filozofie îşi bagă şi îşi scot zilnic în Kant, Hegel, Husserl şi alţii de aceeaşi teapă, care au scris în diferite idiomuri de păsărească, uitând că au fost şi ei studenţi. Fie-le ţărâna rezistentă!

Comuniştii (şi nostalgicii) au comis – şi comit încă – repetate acte de necrofilie. Şi asta, fără s-o ştie, încă din 1924, când Vladimir Ilici a dat colţul la Piaţa Roşie şi s-a instalat într-un sarcofag transparent. Nefiind foarte tari în metafore, comuniştii l-au crezut pe cuvânt pe marele poet naţional Maiakovski în momentul în care acesta a declarat răspicat: „Lenin a trăit, trăieşte şi va trăi!”, aşa că se duceau periodic să întreţină relaţii cu creierul Revoluţiei. Ca şi la noi, ei îşi duceau viaţa din coadă în coadă, aşa că-şi lăsau rând la Lenin atunci când ajungeau în faţă la chiloţi. Întotdeauna era binevenită o pereche nouă, pusă direct peste izmene.

Prima femeie moartă fatală a fost frumoasă
Nu, nu e Albă-ca-Zăpada. Numărul de 7 inimioare zdrobite ar face să râdă orice femeie cu adevărat fatală, moartă sau nu.

Prima ar fi Frumoasa din pădurea adormită. Ea a fost atât de fatală – a se citi „letală” – că, odată cu adormirea ei, a încremenit toată împărăţia, devenind din junglă o amărâtă de pădure.

În plus, prinţul salvator, când şi-a făcut loc prin mărăcinişuri, nu s-a oprit nici să-nşface mierla dintre pulpele vreunei slujnice (metafora îi aparţine lui Chaucer, să nu mă acuzaţi de plagiat), n-a cules nici pepenaşi din generoase decolteuri de ducese şi contese (aici sunt original, cred), nici nu s-a apucat s-o tăvălească prin alcovuri pe regina-mamă sub ochii neclintiţi ai hazbăndului greu încercat. Nici vorbă. El s-a dus ţintă la atracţia principală, adică prinţesa cea înţepată. În fus, după cum zice legenda.      

Cleopatra – mai fatală după moarte
Toată lumea ştie: Cleopatra (care era a VII-a, şi în niciun caz a patra) a fost o femeie fatală, şi asta nu numai pentru că s-a născut în 69 i.C., ci fiindcă i-a jucat pe degete pe mai marii vremurilor. Dar foarte puţini sunt conştienţi că moartă, Cleopatra a fost şi mai fatală.

Capturată de Octavian Augustus şi văzând că acesta n-o bagă în seamă, şi-a procurat un şarpe, încălzindu-l la sân. Cum şarpele era veninos, i-a venit ideea să se sinucidă. Pudic, şarpele şi-a băgat colţii în mâna ei. Dar la conferinţa de presă de după, regina a insistat ca în poze să apară cu şarpele muşcând-o de ţâţă. A doua zi, Libertatea a titrat: „Cleopatro, spune drept, cine te-a muşcat de piept!” Şi, după principiul că sexul dacă are şi un pic de crimă vinde mai bine, pe net au început să circule mai multe imagini cu sfârşitul reginei decât cu ea vie. Octavian s-a cam îndrăgostit de ea cu ocazia asta şi i-a făcut o înmormântare pe cinste, punându-i imaginea cu vipera pe piept şi pe blogul lui personal: arculdetriumfalluitavi.blogspot.com.

Regina a fost aşezată lângă Antoniu. În scurt timp însă, a început să-l înşele cu Cezar, trecut în rândul drepţilor cu 14 ani în urmă. Cleopatra îl chema pe acesta cântându-i: „Cezărică, te-aştept diseară la-una mică…”

La Païva – o viaţă aventuroasă şi multă afecţiune după
Trăitoare între 1819 şi 1884, sus-numita La Païva a avut atâtea nume de-a lungul tumultuoasei sale vieţi, că n-am avea suficient spaţiu să le menţionăm pe toate. Ea s-a născut în ghetto-ul evreiesc din Moscova şi a început să sucească minţi de masculi din fragedă adolescenţă, cu toate că orientarea ei sexuală era mai degrabă una pecuniară.

La 17 ani, Esther se mărită cu un croitor, pe care îl lasă cu copilul în braţe şi se cară la Paris. Aici se mărită cu un pianist, căruia îi papă banii până rudele acestuia îi spun pas şi o dau afară. De ăsta apucă să divorţeze şi urmează un şir de mariaje care mai care mai profitabile. Printre picături, seduce câte un bancher.

Pe unul dintre aceşti bancheri îl pune să aducă 20 de bancnote de 1000 de franci şi să le dea foc, una câte una în timp ce fac treaba aia, adică sex pe bani. Cu toate că adusese bani falşi, bancherul n-a rezistat la o perversiune atât de cumplită şi, văzând hârtiile asemănătoare cu banii topindu-se în vâlvătaie, s-a înmuiat cu totul, nemaisatisfăcându-şi stagiul sexual.

După ce l-a părăsit pe marchizul de la care luase numele sub care a rămas în istorie (şi care marchiz s-a împuşcat un an mai târziu), La Païva s-a măritat cu contele prusac Guido Henckel von Donnersmarck, mai tânăr cu 11 ani, care i-a făcut cadou un castel şi faimoasele diamante Donnersmarck. 

Plictisită de viaţă, La Païva şi-a luat adio de la ea la 64 de ani. Doar că al ei soţ i s-a părut că a plătit totuşi prea mult pentru doar 13 ani. Aşa că a pus corpul ei gol într-un acvariu cu alcool, într-o cameră izolată din castel. Nu avem informaţii cu privire la ce făceau cei doi în regulatele şi discretele vizite ale contelui, dar ştim că noua soţie, prinzându-i asupra faptului, a dat în damblageală. Contele a certat-o, spunându-i: uite ce cuminte stă Esther, tu de ce nu taci din gură?!

Ca fapt divers: regizorul lui The Tourist, tot Henckel von Donnersmarck, se trage direct din Donnersmarck-ul de mai sus. Aşa putem înţelege preferinţa acestuia pentru Angelina Jolie, care e ţeapănă de multă vreme.

Epilog – dacă te cheamă Buck, nu e obligatoriu să şi f..ck
În general, necrofilii au parte de partenere ascultătoare. Unul dintre puţinii ghinionişti e Buck, care a pus ochii pe bucăţica de Uma Thurman, foarte sexy, aşa, cu tuburile alea în gură. Buck, politicos, se prezintă şi-şi revelează intenţiile: „I’m Buck and I am here cu f…ck”. Doar că asta nu-i foloseşte la nimic, fiindcă Tarantino, care şi-a intitulat filmul Kill Bill, o pune pe Uma să se trezească şi să-l caute pe respectivul Bill. Bad luck, Buck!