Istoria secretă a porcului (I) – primele conflicte rasiale

Porcul s-a convertit la viata domestica pe la 6000 i.C., un pic dupa câine (cca. 12000 i.C.), acesta din urma fiind si în preistorie mai rapid si mai lingusitor, înregistrând imediat la OSIM formula „cel mai bun prieten al omului”. Între cele doua patrupede s-a nascut automat o rivalitate, câinele criticându-l pe porc ca e gras ca un porc, iar porcul reprosându-i câinelui ca e câinos la suflet.

Ei îsi spuneau unul altuia „porc de câine”, întelesul sintagmei fiind determinat în functie de emitator si idiom, adica de latrat, respectiv de guitat.

În timp ce porcul îsi vedea de treaba lui, curatind împrejurimile de trufe si alte chestii primejdioase de care omul putea sa se împiedice, câinele îi latra omului primitiv în ureche ca porcul nu e bun decât de sorici si jambon. Când, câteva milenii mai târziu, lânga pestera a aparut calul, câinele i-a spus stapânului ca animalul cu picioare lungi si nervoase e mult mai bun de calarit decât batoza aia scunda si ca numai taranii lipsiti de gust s-ar mai aseza pe formele excesiv de senzuale ale râtanului.

Istoria a dovedit însa ca Labus se însela. Porcul a fost bun la toate, fiecare particica din corpul lui fiind folosita la ceva. Pâna si untura, daca n-aveai pâine s-o întinzi, o pastrai si faceai sapun. Deci milenara acuzatie cum ca porcul ar fi o fiinta murdara este o contradictie în termeni.

Fire deschisa, prietenoasa si joviala, porcul si-a facut imediat dusmani si printre celelalte potai si oratanii din batatura, care au început sa comploteze împotriva rotofeiului. Cel mai remarcabil rezultat a fost, în acest sens, cartea de propaganda antiporcina a lui George Orwell Ferma animalelor, unde porcii sunt înfatisati ca niste vicleni demagogi care devin dictatori, fapt infirmat pâna în cele mai mici amanunte de noile dezvaluiri istorice.

De suparare, guitatorii s-au îmbolnavit de gripa porcina si au vrut sa emigreze peste ocean. Cum pe atunci înca nu circulau avioanele de pasageri, iar pe vase porcii erau transportati numai sub forma de conserve, acestia au vrut sa-si ia singuri zborul. Încercarea lor a fost una dezastruoasa, printre animalele de la ferma ramânând vorba plina de ironie si venin: „când o zbura porcu’”.

Înca din Antichitate, porcul a început sa fie oropsit si marginalizat. Caprele pe care le pastea Moise pe muntele Sinai atunci când nu vorbea cu Doamne, Doamne i-au bagat profetului în cap ca porcul nu e deloc cuser si, ca atare, acesta a fost scos în mod abuziv din alimentatia evreilor si, mai târziu, a musulmanilor, privându-i de bunatate de costita afumata. Acest fapt care i-a transformat de-a lungul istoriei în niste intoleranti, fanatici si beligeranti.

Tot atunci s-a nascut si miscarea de rezistenta prin cultura a rasei porcine, condusa în mare secret de Porco Rosso, Miss Piggy si Babe. Miscarea a fost salutata cu simpatie de intelectuali precum Benny Hill si Andrei Plesu.

Porcii au început sa transmita din vier în godac întelepciunea porceasca. Povesti precum Povestea porcului de Ion Creanga au un puternic continut esoteric. La Creanga, de pilda, un mos si o baba (el de 100 ani, ea de 90 – atentie, cifrele sunt importante!) vor un copil si se hotarasc sa adopte pe post de puradel orice le iese în cale. Si „se întâmpla” sa fie un purcel. De fapt, acesta se dovedeste a fi un print de Voluntari, care transforma bojdeuca parintilor într-un palat cu multe turnulete si îl obliga pe împarat sa i-o dea pe fata de sotie.

O poveste si mai patrunsa de taine si adevaruri, fiindca are si mai multe personaje porcoase, este Povestea celor trei purcelusi. Aceasta nu este doar o poveste de spus în cocina micutilor neascultatori care nu vor sa doarma. Aici, freudienii au vazut o trecere de la principiul placerii la principiul realitatii, porcii fiind cunoscuti pentru faptul ca au copitele bine înfipte în realitate. Cei trei purcelusi îsi aleg casute dupa bunul plac, dar ramân în casuta cea mai sigura, pe care lupul n-o poate penetra prin efractie sau alte metode. Furios ca a salivat de pomana, lupul îi face albie de porci si se retrage cu coada-ntre picioare.

Saptamâna viitoare revenim cu noi dezvaluiri din adevarata poveste a acestui nobil animal. Pâna atunci, daca se întâmpla sa fii facut „porc” de catre consoarta, schiteaza un zâmbet de superiotate.