Sex în artă (XI) – Preferințe sexuale antice

Pentru neinițiați, tabloul din imagine (pictat de William-Adolphe Bouguereau în 1873) poate să reprezinte o scenă dintr-un film pentru adulți cu majorete surprinse în vestiar de profesorul de educație fizică. De fapt, acesta ilustrează o epocă în care bărbații întregi la minte evitau orice loc unde ar fi putut fi vânați fără milă de nimfe. Așa cum ne învață literatura greco-romană, satirii erau preferați fiindcă, prin natura lor, erau singurii care știau cu adevărat ce-i poziția „capră”.

Satirul din imagine se rătăcise de tovarășii lui, cu care băuse crunt la un Dionysosfest. Picat în mâinile și între picioarele nimfelor, are totuși o ultimă fărâmă de bărbăție și e zeflemitor cu răpitoarele lui: „Fetelor, când mai dați cu mopul, stoarceți-l bine, că uitați ce lăcăraie ați făcut pe jos”. După care, văzând că n-are succes cu asta, a invocat zeii: „Mai un singur dor, să-mi câte nimfele-n decor”.

După cum se știe, nimfele populau sursele de apă. (Exista și o expresie în acele timpuri: „a merge la izvoare”, ceea ce însemna „a merge (pardon) la curve”.)

Nimfele care aveau pile erau repartizate la toaletele bărbaților din baruri. Cele mai puțin norocoase așteptau ani de zile să vină instalatorul acasă. Periculoasele ființe aveau diferite denumiri: nereide, driade, naiade etc. Celor cu facultate li se spunea „pleiade” și, din motive lesne de înțeles, celor din India, „eliade”. În timp ce nimfetele erau fane Alizée, nimfele mai romantice visau la aventuri galante, ascultând în neștire „Preludiu la După-amiaza unui faun”.

Nimfele nu urmăreau filme porno, preferându-le pe cele artistic-realiste precum „Nymphomaniacs”. Datorită lor, titlul celei de-a treia părți a binecunoscutei pelicule a fost schimbat în „Satyricon”.       

Nimfele aveau metodele lor de agățat satiri, unele mai originale, altele mai puțin. Dintre ele enumerăm: „Păpușe masculină, ce copită finuță ai, cât porți la pantofior?”. Sau metoda „accidentul”, care consta în a suna un satir, spunându-i că un tovarăș de-al lui a suferit un accident și că e musai să vină, neapărat însoțit, eventual și de o echipă de centauri.

Satirul din tablou a mai apucat să murmure cu glas pierit: „Bucălate mici, stați să vină și băieții”.