Sex în artă (XVI) – Handicap sau pajură

Zeus se deghiza pentru a răpi fete și băieți. În cazul lui Ganimede, mai-marele zeilor a optat inițial pentru un costum negru cu pelerină. Azvârlit peste balcon, înainte de impactul cu asfaltul Troiei, și-a luat zborul, ceea ce l-a făcut pe unul dintre părinții lui Ganimede să exclame înfricoșat: „Ți-am zis eu că-i Batman?! Tu nimic, că Zeus, Zeus!”

Deși era cioban, Ganimede visa să fie răpit, fiindcă înțelesese de la televizor că așa va ajunge la Stockholm. Prietenul său, Sisif, îl păcălea să-i țină bolovanul, chipurile ca să scoată din desagă carpeta Răpirea din serai – doar un pretext să-i verifice rezistența feselor și s-o întindă apoi la bere cu băieții. Într-un târziu, ciobanul Ghiță, însoțit de arogantonauții veniți după lâna de aur, își descoperea angajatul înțepenit sub bolovan. Motiv pentru care îi promitea solemn c-o să-l dea la pirații somalezi și după aia își va închide telefonul.

După ce a așteptat ca metempsihoza să elibereze un post de vultur mai barosan, Zeus a luat forma acestuia și s-a întors după Ganimede. La obraznica întrebare de ce nu e vultur bucifal, Zeus i-a replicat: „alege: handicap sau pajură”. Ca să-l convingă, regele Olimpului i-a promis imberbului tânăr o plimbare cu Curiosity. Fiindcă începutul suna promițător, acesta s-a lăsat ridicat pe la spate. După cum se vede în imagine, trei ciobani vociferează c-a fugit cu țepușele de la grătar.

Așa cum ne învață mitologia, după ce s-a săturat de el, Zeus l-a făcut pe Ganimede paharnicul său. Acest lucru presupunea că, în momentul în care apărea nevastă-sa, Hera, zeul îi pasa iute paharul tânărului. Când Ganimede a încercat să protesteze, tatăl zeilor i-a bătut obrazul că ar trebui să zică mersi, că n-avea nici chiloți pe el când l-a luat. 

Asociația criticilor de artă gay a ales tabloul lui Giuliano da Parma ca fiind cea mai bună lucrare a anului 1778. „E atât de frumos, că ți se face pielea de găină!”, se entuziasmau ei, comentând modul în care vulturul ciugulește buclelele adolescentine, masând în același timp cu aripa piciorul îngrijit epilat, și adăugând: „Dacă personajele din stânga ar fi fost legendarii ciobănei din Miorița, având un așa personaj carismatic în rândurile lor, cu siguranță că binecunoscutul poem nu s-ar fi încheiat atât de brutal și barbar.”