Şpagă şi şantaj la ziarul Adevărul: premieri, oameni de afaceri, ziarişti şi scriitori

Bizonimea trăieşte cu impresia că politicienii, afaceriştii şi ziariştii sunt uniţi la furăciune, adevărul este că nu există nici o uneală, hoţii se fură între ei cu sârg. Să vă spun o poveste veselă a unei hoţii încurcate de prin 1937.

Nişte băieţi veseli au înfiinţat societatea „Ziarul”: Emil Tătărescu (fratele premierului Guţă Tătărescu), Ion Gigurtu (industriaş, se ocupa cu extracţia aurului) şi Ion Bujoiu (industriaş, viitor ministru al Economiei). Societatea „Ziarul” a cumpărat tipografia ziarului „Adevărul” – însă nu cu banii fondatorilor (orice român afacerist ştie că afacerile se fac cu banii altora, de preferat cu banii statului) ci cu bani primiţi de la Guvern.

Când a zburat din funcţie, Guţă Tătărescu nu prea ştia ce să facă cu tipografia de la „Adevărul”, noroc cu vicepremierul Armand Călinescu care a găsit o soluţie. Regele Carol al II-lea se hotărâse să îşi facă un ziar care să-l laude, plictisit de ziariştii care îl preamăreau doar când încasau şpaga, iar un ziar are nevoie de o tipografie, aşa că Guvernul s-a pregătit să mai cumpere o dată tipografia ziarului „Adevărul”. Ministrul de Finanţe Mircea Cancicov a început să facă scandal: tipografia „Adevărul” a fost plătită o dată cu banii statului deci este de drept a Guvernului. Pe lângă asta a început să urle şi directorul ziarului „Curentul” Pamfil Şeicaru („şantajul şi etajul”): se înţelesese cu Ernest Urdăreanu (mâna dreaptă a regelui Carol al II-lea) să scoată el ziarul de propagandă „România”, la tipografia lui. Doar că lucrul dracului, nici combinaţia asta nu mergea: directorul ziarului „România” era scriitorul Cezar Petrescu, aflat în duşmănie de moarte cu Pamfil Şeicaru. Ca să nu semneze contractul cu tipografia „Curentul”, Cezar Petrescu a plecat într-o călătorie de documentare.

Scormonind prin sertarul cu amintiri, Pamfil Şeicaru a găsit un roman de-al lui Cezar Petrescu, cu dedicaţia autografă a autorului pentru Nae Ionescu (devenit duşman cu regele). Şantajul n-a avut efect: s-a găsit la Ministerul Propagandei un băiat deştept care a propus soluţia justă – la un ziar nou trebuie o tipografie nouă, aşa că mai bine cumpărăm una din Germania. Istoria nu ne spune de câte ori a mai cumpărat Guvernul tipografia ziarului „Adevărul”.